Filmul „The Number 23” mi-a luminat viaţa!

Glumesc.
Nu sunt absolut sigur ce anume mi-a scurtat viaţa mai mult – fumatul sau filmele proaste. Sunt sigur însă că tutunul e o substanţă nocivă cunoscută publicului larg, în timp ce dacă ai prostul obicei de a închiria DVD-uri regulat fără să citeşti sau să întrebi dinainte de ele îţi ceri în mod constant un pumn în coaie sub pretextul unei mui.
Aşa se face că la sfârşitul anului eu văd un film de la începutul anului, în care Jim Carrey e protagonist şi prin clinciul de la sfârşit, e şi criminalul pe care îl urmăreşte! Da, ştiu, v-am stricat filmul, dar priviţi asta ca un lucru bun. Ăsta e tot twist-ul, toată şmecheria, tot geniul scenaristului. Ai zice că după Fight Club, The Machinist, Hide and Seek şi multe alte producţii mai bune sau mai proaste, întreaga lume s-ar fi săturat de laitmotivul amneziei şi ar fi trecut la lucruri mai importante. Există ceva sinistru de disfuncţional în structura cinematografiei în momentul în care se pun bugete scârbos de mari în braţele unora a căror imaginaţie a ajuns la metastază.
Ceea ce e şi mai înfiorător este că filmul presupune că spectatorul este un idiot colosal. Nu sunt sigur în privinţa voastră, dar sunt cert că încă nu am ajuns suficient de senil şi lipsit de logică încât să fac tumbe cu spatele în momentul în care Jim Carrey declară nonşalant că „numărul 23 e rădăcina tuturor relelor”. Dacă vreţi un exerciţiu de lipsă de imaginaţie, alegeţi un număr aleator şi căutaţi în jurul vostru toate locurile în care apare. E o conspiraţie, nu? Preoţi catolici vor să vă violeze copiii şi voi umblaţi după cai verzi pe pereţi.
Din punctul ăsta de vedere „The Number 23” concurează cu imbecilitatea cronică la care v-ar supune „Codul lui DaVinci”, şi după cifrele încasate din închirieri şi box office aş zice că lumea nu devine mai inteligentă, dimpotrivă.
Bineînţeles, filmul are o scuză de partea lui – făcând calcule cu rezultatul (ohmygawd) 23 timp de aproximativ o treime din lungimea totală creierul omului obişnuit, lipsit de orice fel de formă de atenţie distributivă, nu percepe lipsa de coeziune, replici deştepte sau orice fel de centru de interes şi vă treziţi zâmbind tâmp în timpul genericului de final, satisfăcuţi că aritmetica de clasa a 2-a nu v-a lăsat la ananghie.
Şi cireaşa de pe tort: nu e absolut nimic original. Există, totuşi, producţii mediocre care au meritul de a avea şarmul inovaţiei. Fenomenul de producţie al „The Number 23” nu poate fi descris decât aşa:
Ripoff!
Trebuie însă să menţionez că „The Machinist” r0x0r, şi e pimp, şi chiar merită văzut.

Anunțuri

10 răspunsuri to “Filmul „The Number 23” mi-a luminat viaţa!”

  1. As vrea sa vad ce scri despre un film care ti-a placut. Pi buni.
    Adica Nr.23 e slabut, nu asta conteste… dar zi si tu de un film bun or smt.

  2. Filmele bune nu laudă. 😀

  3. Când o să văd un film bun, începând cu momentul ăsta, o să-i fac review. Zomg!

  4. in mod absolut surprinzator pentru tine, filmul asta nu demonstreaza cum numarul 23 e „radacina tuturor relelor”, ci este o ilustrare, satisfacatoare, a unei psihoze.
    zic asta nu pentru ca sunt in limba dupa film, ci pentru ca m-am saturat de mainstreamul adolescentin cuprins de un sictir general si de o blazare totala.

  5. Şi unde, mă rog, aş fi scris eu că filmul ăsta ar demonstra cum că numărul 23 e „rădăcina tuturor relelor”?

  6. pai se poate deduce din tatuajul ala cu ancora si nr 23 dedesubt care il porti pe brat 😉 kisses !!

  7. sa-mi bag pula daca io cred in allah.

  8. daca nu tia placut filmu la ce plm iti mai bati capu sa le zici la alti ca e de kkt , tot zici k e o pierdere de timp , crek mai mult timp ai pierdut sa il critici decat sa il vezi

  9. ba fa tu filme mai bune.. daca chiar crezi ca numaru 23 o fost ales pentru ca chiar inseamna ceva si tat universul ii legat de el atunci esti tu prost. Parerea mea… machinist ii mai prost, da fiecare priveste din punctu lui de vedere

  10. Filmul e un cliseu dar ilustreaza o poveste abstracta pana la urma . Nu cred ca firul epic a fost accentul ci sentimentul de curiozitate accentuat la personajul principal . Nu are logica , prin unele secvente dar e film tipic american foarte mare in buget si pana la urma comercial. Sincer acest film american prost bate orice film romanesc pentru ca noi nu stim sa facem filme 4 luni 3 sapt si 2 zile fiind foarte prost si plictisitor… ca orice film romanesc in general

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: